depresia postnatala

Depresia postnatală

Când devii mamă, fie că e prima, fie că e a treia oară, primele zile, săptămâni, chiar luni după naștere pot fi atât de copleșitoare, pe cât de pline de bucurie și încântare. Instalarea depresiei postnatale are un impact specific asupra relației mamă-copil, determinând formarea legăturii de atașament, care afectează modalitatea de satisfacere a tuturor nevoilor noului-născut, cu efecte asupra procesului de dezvoltare psiho-emoțională a copilului.

Ce este depresia postnatală?

Depresia postnatală este cea mai frecventă problemă de sănătate după naștere, care apare conform statisticilor la 1 din 9 femei (10-15% dintre femei experimentează depresia postpartum). În primele 3 luni după naștere, 14,5 % dintre femei manifestă un episod depresiv major, în timp ce între 10 și 20% dintre mame manifestă depresie pe parcursul perioadei postpartum (World Health Organization).

Care sunt factorii de risc ai depresiei postnatale?

Cercetările în domeniul sănătății mintale au relevat o serie de factori de risc pentru depresia postnatală:

  • Depresia sau anxietatea resimțite pe parcursul sarcinii sau în istoricul personal și familial;
  • Schimbările hormonale asociate sarcinii și nașterii;
  • Stresul traumatic neadresat al mamei (Istoricul traumatic al acesteia);
  • Evenimente recente cu potențial stresant;
  • Lipsa suportului social consistent;
  • Orice formă de stres în îngrijirea noului-născut (nașterea unui copil cu nevoi speciale, sau sentimentul autoeficienței scăzute, de exemplu);
  • Stima de sine scăzută;
  • Instabilitatea emoțională a mamei (nevrotism în planul personalității);
  • Probleme ale noului născut (sănătate fizică, disconfort, dificultăți de adaptare);
  • Adiacent: sarcină cu provocări, naștere dificilă, complicații la naștere, mamă singură, relație dificilă cu partenerul, statut socioeconomic scăzut.

Cum se manifestă depresia postnatală?

Deși depresia postnatală este o afecțiune frecvent experimentată de proaspetele mame la nivel global, de cele mai multe ori aceasta rămâne nediagnosticată și netratată. În prezent se fac eforturi pentru a determina cele mai eficiente strategii de prevenție și de diagnosticare precoce ale depresiei postnatale, iar una dintre soluțiile în direcția prevenției și a diagnosticării este psihoeducația.

Multe femei experimentează sentimente depresive după naștere, pe un spectru pornind de la tristețea difuză, percepută ca inexplicabilă, în primele două săptămâni de la naștere, dar care dispare repede (baby blues) și până la depresia profundă și persistentă, numită depresie postpartum. E de o importanță crucială ca aceste sentimente, foarte comune după naștere, să fie înțelese atât de mame, cât și de persoanele semnificative din viața lor și a copiilor, pentru a putea apela la ajutorul prietenilor, familiei și mai ales al specialiștilor din domeniul medical și al sănătății mintale. Pentru aceasta, avem nevoie să aflăm care sunt simptomele depresiei postnatale.

Afecțiunea poate debuta cu puțin timp înaintea nașterii sau oricând în primul an de viață al copilului (primele 12 luni de la naștere).

Dacă te simți tristă, neliniștită, îngrijorată, anxioasă, plângi ușor, ești descurajată, sau te simți lipsită de speranță sau de valoare, capricioasă, iritabilă sau singură, în majoritatea timpului, vreme de zile în șir, ai suficiente motive să apelezi la cei din jur și la un specialist. Cu atât mai mult cu cât experimentezi și oricare dintre simptomele:

  • Dificultate de a te concentra și de a îndeplini sarcini de rutină;
  • Distanțare și însingurare față de familie și prieteni;
  • Pierderea apetitului și a interesului pentru mâncare;
  • Modificări ale somnului, însoțite de o stare de oboseală permanentă;
  • Sentimentul că nu ești o mamă suficient de bună;
  • Lipsa interesului față de copil;
  • Îngrijorare profundă și gânduri repetitive legate de îngrijirea, dezvoltarea sau de starea de sănătate a copilului;
  • Prezența sentimentului de copleșire în situație și a lipsei de speranță că lucrurile se vor așeza și vor deveni mai ușoare cu timpul.

Experiența clinică demonstrează că aceste probleme sunt extrem de dureroase pentru proaspăta mamă vulnerabilă, în special într-o perioadă care se presupune că este una dintre cele mai fericite și împlinitoare din viața unei femei. De aceea, din vinovăție de multe ori, ele se feresc să comunice celorlalți trăirile pe care le au, ceea ce le privează de a primi susținerea și îngrijirile de care au nevoie.

Psiholog Alina Popescu

Care este tratamentul pentru depresia postnatală?

Dacă sentimentele depresive pe care le experimentezi sunt puternice în majoritatea timpului, vreme de mai multe zile consecutive și dacă durează mai mult de o săptămână – două, e timpul să apelezi la un specialist. Orice proaspătă mamă care își dorește să renunțe, care simte că viața nu merită trăită sau care are gânduri sau porniri autoagresive sau la adresa copilului trebuie să meargă la un consult medical de urgență.

Există o serie de recomandări în situația în care experimentezi simptome ale depresiei postnatale, care țin de gestionarea eficientă a vieții de zi cu zi și a stresului care acompaniază sosirea unui nou membru al familiei, complet dependent de tine.

Psiholog Alina Popescu

  • Apelează la cei din jur pentru ajutor temporar cu copilul, pentru a putea să ai un minim de grijă de tine și propriile nevoi și pentru scurte pauze de reîncărcare a bateriilor;
  • Încearcă să te odihnești suficient;
  • Găsește 15 minute zilnic să faci puțină mișcare (chiar și plimbarea mai rapidă a căruciorului);
  • Apelează cu încredere la o rețea proprie de suport – familie, prieteni, care să te ajute în îndeplinirea sarcinilor casnice;
  • Mănâncă regulat, hrănitor, sănătos;
  • Poți avea discuții regulate sau la nevoie, cu alte mămici, pentru a vă împărtăși experiențele, dar evită să faci comparații între situațiile voastre sau între ritmurile de dezvoltare ale copiilor voștri;
  • Redu la maximum responsabilitățile mai puțin importante, care nu țin de tine sau de copil și cere ajutorul celor din jur la sarcinile adiacente;
  • Creează așteptări realiste legate de ceea ce poți și nu poți face în perioada aceasta, în care trebuie să ai grijă de un nou-născut. Prioritizează-te pe tine și copilul!
  • Cere sfatul specialiștilor (medic, consilier de alăptare, psiholog) ori de câte ori simți nevoia.

Asociația Americană de Psihologie (APA) recomandă psihoterapia ca primă alegere în tratamentul depresiei postnatale, înaintea tratamentului medicamentos, pe baza cercetărilor recente.

Specialiștii spun că vreme de foarte mult timp tratamentul tradițional de elecție pentru depresia postnatală a fost medicația, însă acest lucru s-a schimbat, în special pentru că diagnosticul poate fi pus de către medici care nu sunt specializați în sănătate mintală, iar mamele ajung să ia medicamentele de care nu au nevoie sau care sunt nepotrivite și nu li se recomandă opțiunea psihoterapiei.

Multe dintre proaspetele mame nu vor să ia medicamente, în special dacă alăptează, iar soluția pentru toate acestea este un spațiu sigur și conținător în care să poată vorbi despre ceea ce experimentează și de unde să primească înțelegere, susținere și ajutor în a identifica propriile resurse și strategii de a depăși dificultățile cu care se confruntă

Psiholog Alina Popescu

Adaptarea la noul statut de mamă poate fi stresantă, extrem de solicitantă și provocatoare, iar pe măsură ce înveți să faci față noului rol, încercând să echilibrezi grija față de copil cu cea față de tine însăți și deseori și cu cea față de ceilalți membri ai familiei (copii, soț), te poți simți ineficientă, copleșită, uneori vinovată sau rușinată de ceea ce simți. E important să știi că nu ești singură și că depresia postnatală nu se instalează din vina ta, ci este o condiție psihologică ce poate fi gestionată și tratată cu succes.

Dacă ai manifestări similare cu cele care descriu depresia postnatală, psihoterapeuții din echipa Psychology Hub îți sunt alături și te pot ajuta să faci față, să dezvolți abilitățile necesare de a gestiona provocările și sentimentele noului tău statut de mamă. Ne poți contacta dacă vrei să vorbești cu cineva care înțelege, pentru a putea să te bucuri din plin de acesta.

Când am devenit mamă, activitățile curente au devenit altele, de nerecunoscut, cum nici nu îmi puteam imagina. Să găsesc 10 minute pentru un duș a devenit o provocare, ca să nu mai vorbim despre a citi, a asculta muzică sau a ieși în oraș la o cafea. În plus, au apărut îngrijorări și îndoieli legate de cum ar trebui să fie, dacă fac bine ce fac, cum știu că mă ocup suficient de bine, de constant și de consistent de nevoile mogâldeței mele. Cu ajutorul familiei și al prietenilor și discutând deschis cu medicul pediatru și cu psihoterapeutul meu, am depășit cu succes provocările primilor ani de viață ai copilului, având sentimentul propriei competențe și certitudinea creării unei relații sănătoase și susținătoare mamă-copil, ca premisă a unei creșteri și dezvoltări armonioase a copilului meu. Dar, mai presus de toate, am putut să mă bucur de fiecare zi împreună cu el, de lucrurile și momentele simple, firești. Să simt căldura, apropierea, mirosul bebelușului meu sau să întind rufe mici au devenit activități care îmi umpleau sufletul de recunoștință, recunoștința pe care o simți atunci când trăiești un miracol.

Psiholog Alina Popescu

Întrebări frecvente

Când vorbim despre depresia postnatală, ne gândim în primul rând la mame. Totuși, să nu îi uităm pe proaspeții tătici, pentru că și ei pot experimenta simptome de depresie după nașterea copiilor lor. Numărul bărbaților care au simptome depresive în primul an după naștere este dublu decât cel al populației generale, tații aflați la primul copil fiind cei mai vulnerabili. Cele mai multe dintre cazuri rămân nediagnosticate, manifestările fiind asociate mai degrabă cu stresul normal de a avea un copil nou-născut. Instalarea depresiei postnatale la bărbați este mai probabilă dacă și mama are simptome de depresie postnatală. Vârsta (sub 25 de ani) este un factor de risc pentru tați, ca și un istoric de depresie și anxietate, dificultățile financiare sau o relație de cuplu proastă cu mama.

Studiile arată că, atât în situația mamelor, cât și în situația taților, depresia postnatală este asociată cu întârzieri de dezvoltare sau probleme emoționale, sociale și comportamentale ale copiilor, iar mecanismul responsabil este acela al indisponibilității sau neglijării nevoilor copilului din cauza manifestărilor depresive.

Poate dura câteva luni, ba chiar mai mult, fără ajutor și tratament adecvat. În prezența intervențiilor adecvate (psihoterapie, medicație sau amândouă și cu ajutorul unei alimentații sănătoase, al odihnei și al unui minim de exercițiu fizic, dar și cu ajutorul susținerii celor din jur), mama poate se poate simți ea însăși, în scurt timp (deseori, mai curând de câteva săptămâni).

Spre deosebire de baby blues, depresia postnatală nu dispare de la sine. Așa cum spuneam, poate debuta de la câteva zile înaintea nașterii, până la câteva luni (12) și se poate manifesta și agrava vreme de săptămâni și luni în șir fără tratament.

Cronicizarea depresiei postnatale are loc mai degrabă în situațiile în care ea reprezintă continuarea unei stări depresive preexistente în istoric și nu în situațiile în care manifestările apar doar relaționat cu nașterea. Totuși, există cercetări care arată că, fără tratament, 30% dintre femeile cu depresie postpartum erau încă în depresie până la 3 ani după naștere.

Atunci când, la mai mult de un an după naștere, apar simptome depresive, cel mai probabil ele nu sunt recurențe ale depresiei postpartum, ci reprezintă un nou ciclu depresiv, declanșat de alte evenimente sau stresori.

Da, depresia postpartum poate avea efecte atât asupra relației de cuplu, de altfel încercată de schimbările derivate din noul statut, cât și relația fiecăruia dintre părinți și a cuplului cu propriul copil. Iar cercul este vicios, pentru că, în același timp, o relație de cuplu cu dificultăți reprezintă un factor de risc pentru depresia postnatală.

Netratată, depresia postnatală se poate croniciza și agrava. Ea afectează dezvoltarea relației de atașament mamă-copil și are un impact major asupra dezvoltării fizice și psiho-emoționale a copilului, fiind un factor important pe lista experiențelor adverse ale copilăriei (ACE), ce au efecte pe termen lung asupra dezvoltării.

Te invităm să citești