“We can’t be brave in the big world without at least one safe space to work through our fears and falls” – Brené Brown
Mi-ar plăcea să creăm împreună spațiul sigur pentru înțelegerea și exprimarea nevoilor tale, pentru a privi direct în ochi fricile și neputințele și pentru manifestarea autentică a celui care ești TU. Sunt Alina Popescu și sunt psiholog și psihoterapeut în formare și masterand al Facultății de Psihologie și Științele Educației – Universitatea din București, specializarea Psihotraumatologie și Asistare Psihologică.
La naștere suntem corăbii goale, pregătite să-și umple punțile cu povești despre Sine și ceilalți. Fiecare dintre noi devenim apoi colecții impresionante de povești dinamice despre și cu noi, iar psihoterapia ne ajută să le cunoaștem, să le exprimăm și să le descâlcim sensurile. Este un proces continuu în care te invit, cu răbdare și iubire. Privesc iubirea de oameni ca pe o extensie a Sinelui, un efort de voință manifestat prin muncă (a te opune inerției comodității) și prin curaj (a te opune rezistenței fricii), efort care aduce rezultate când ești văzut, auzit, acceptat și în siguranță.
Cred cu tărie în ceea ce Carl Rogers descria ca viață bună, împlinită: mai degrabă un proces, nu o stare la care să ajungi și mai degrabă o direcție, o traiectorie decât un țel sau o destinație. În plus, de la mic la mare avem nevoie de a fi conducătorii propriei expediții, dispunând în același timp de cât mai multe dintre resursele de care avem nevoie la drum. Majoritatea dintre aceste resurse ne aparțin, sunt interne. Dar cercetările arată că una dintre resursele cele mai importante pentru o traiectorie adecvată nevoilor noastre sunt externe, acei însoțitori care merg cu noi o bucată de drum, atâta vreme cât e nevoie de ei, pentru ca apoi să lase loc altora. Pentru mine, este un privilegiu să îți fiu însoțitor în călătorie, pentru câtă vreme ai nevoie, ca psihoterapeut capabil și interesat să îți vadă, audă și conțină durerile, tristețile, bucuriile.
Suntem creatorii propriei noastre realități în care diferența dintre fericire și nefericire e dată de perspectiva din care ne uităm, de focusul atenției noastre. Consider că putem învăța noi înșine și că putem să îi ajutăm, de mici, pe copiii noștri, să trăiască o viață cu sens și împlinită, doar dacă ne aplecăm asupra noastră cu atenție, grijă și infinită compasiune.