Zilnic, zeci de gânduri îmi pun la încercare mintea. Unele în sensul bun, altele în sensul rău. De fapt, nici nu mai știu care sunt bune și care sunt rele. Știu doar că sunt foarte multe. E un amalgam de gânduri din care mă chinui să extrag ce e mai bun pentru mine. Nu întotdeauna reușesc, însă. Deși mi-aș dori…
La început a fost greu. Diversitatea lor mă agita și, într-o oarecare măsură, mă anxieta. Nu știam cum să le fac față, cum să le așez, cum să le îmbin astfel încât să fie bine. Mă trezeam noaptea speriat. Aveam impresia că acele momente care se desfășurau în mintea mea erau reale și că eu „acolo” eram, de fapt, „aici și acum”.
Nu am zis nimănui nimic mult timp. Am trăit cu ele. Le consideram parte din viața mea și credeam că așa trebuie să fie. Apoi… au trecut zile, săptămâni, luni… chiar ani până când o persoană extrem de dragă a reușit cumva, nu știu cum anume a făcut, să mă tragă înapoi. Cu căldură în suflet și în voce și cu o tehnică uimitoare de a-și alege și a-și așeza cuvintele, m-a făcut să vorbesc despre gândurile mele, despre sentimentele mele… despre tot ce am simțit de-a lungul timpului, dar și despre tot ce simt în prezent. În adevăratul “aici și acum”. Mai mult, m-a făcut să urlu din mine tot ce mă măcina, bucată cu bucată.
Am vorbit ore în șir fără să mă opresc vreo secundă, iar ea m-a ascultat cu atenție. Apoi, cu calm, a făcut ceva ceva ce eu nu am fost în stare să fac, și anume: a reașezat piesele din puzzle-ul meu astfel încât să aibă sens. Un sens pe care eu nu l-am putut observa până atunci. Un sens pe care l-am urmat cu încredere. Iar cu fiecare zi care a trecut de atunci am devenit și mai convins de faptul că direcția pe care m-a îndrumat să merg era una sănătoasă pentru mine.
Astfel, cu ajutorul ei, mi-am dat seama că în tot acest timp am fost doar captiv în capcana gândurilor…
A discuta cu cineva despre lucrurile care te macină poate însemna foarte mult. Însă a discuta cu cineva care te ascultă în adevăratul sens al cuvântului și, pe deasupra, mai are cunoștințele necesare pentru a te „dezbrăca” și, apoi, pentru a te „îmbrăca” la loc potrivit și sănătos ție înseamnă calea spre vindecare.
