Atac de panică

Ce este un atac de panică

Un atac de panică sau tulburarea de panică este o formă de anxietate. Atacul de panică reprezintă un episod de frică intensă/ teroare care apare brusc când nu există nici un pericol real.

Simptomele unui atac de panică

• Ritm accelerat al inimii;
• Dureri în piept sau dureri de stomac;
• Dificultăţi de respirație, senzaţie de sufocare;
• Slăbiciune sau amețeli;
• Transpiraţie;
• Senzație de răceală sau transpiraţie rece;
• Amorţirea mânilor.

Un atac de panică se poate întâmpla oricând, oriunde și fără avertisment. Persoana care suferă de atacuri de panică trăieşte în teamă de un alt atac și poate să ajungă să evite locurile în care a avut un atac de panică. Pentru unii oameni, teama ajunge să le preia viața și să nu-și mai poată părăsi căminul pentru a-şi desfăşura activităţile de zi cu zi.

Gestionarea simptomelor unui atac de panică

Aceste recomandări vă pot ajuta să vă gestionaţi sau să diminuați simptomele:

• Reduceți alimentele și băuturile care conțin cofeină, cum ar fi cafeaua, ceaiul, cola, băuturile energizante și ciocolată. Cofeina este o substanţă care modifică dispoziția și poate agrava simptomele tulburărilor de anxietate.
• Mâncați bine, faceți exerciții și odihniţi-vă. Exercițiile aerobice cum ar fi joggingul și ciclism ajuta la eliberarea substanțelor chimice din creier care reduc stresul și îmbunătățesc starea de spirit.
• Problemele de somn și tulburarea de anxietate merg de multe ori mână în mână. Asigurați-vă o odihnă bună. Urmați o rutină relaxantă pentru culcare. Discutați cu un specialist dacă aveți probleme cu somnul.
• Adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a lua orice medicație fără prescripție medicală sau remedii pe bază de plante. Multe dintre acestea conțin substanțe chimice care pot face ca simptomele să se agraveze.

Cum se tratează un atac de panică

Tulburările de anxietate sunt în general tratate cu psihoterapie, tratament medicamentos sau o combinaţie între cele două.
Psihoterapia individuală abordează răspunsul emoțional pe care persoana îl are în raport cu aceste situaţii şi ajuta persoana să identifice modelele de gândire şi comportamentele ce stau la baza anxietăţii sale. Psihoterapia considerată cea mai eficientă în astfel de cazuri este psihoterapia cognitiv-comportamentală (CBT). Aceasta cuprinde două componente specifice ale CBT utilizate pentru tratarea tulburării de anxietate sunt terapia cognitivă și terapia de expunere. Terapia cognitivă se axează pe identificarea, provocarea și apoi neutralizarea gândurilor nefolositoare care stau la baza tulburărilor de anxietate iar terapia de expunere se concentrează pe confruntarea cu temerile care stau la baza unei tulburări de anxietate pentru a ajuta oamenii să se angajeze în activități pe care le-au evitat.
Frica și anxietatea fac parte din natura umană. S-ar putea să te simți îngrijorat înainte să dai un test sau când mergi pe o stradă întunecată. Acest tip de anxietate este sănătos – te poate face mai vigilent sau mai atent. Se termină, de obicei, imediat după ce te afli în afara situației care a cauzat-o. Anxietatea implică mai mult decât îngrijorarea temporară sau teama. Disconfortul poate interfera cu activitățile zilnice, cum ar fi performanța la locul de muncă, activitatea școlară și relațiile.

Tulburarea de anxietate este un termen general ce acoperă mai multe tulburări diferite:

• Tulburare de panică;
• Tulburare de anxietate socială;
• Tulburare de anxietate generalizată;

Persoanele cu tulburare de panică au atacuri de panică neașteptate recurente. Aceste atacuri de panică sunt perioade bruște de frică intensă care pot include palpitații, bătăi de inimă sau ritm cardiac accelerate; transpiraţii; tremurat; senzații de sufocare sau dificultăți de respirație; şi sentimentul de pericol iminent.

Simptomele de tulburare de panică

• Atacuri bruşte și repetate de frică intensă;
• Sentimentul de pierdere a controlului în timpul atacului;
• Îngrijorări puternice cu privire la următorul atac de panică;
• Frica sau evitarea locurilor în care au apărut atacurile de panică în trecut.

Tulburare de anxietate socială

Persoanele cu tulburare de anxietate socială (uneori numită „fobie socială”) au o frică puternică de situații sociale în care se așteaptă să se simtă ruşinate, judecate, respinse sau au teamă să nu-i deranjeze sau supere pe ceilalți.

Simptomele de tulburare de anxietate socială

• Stare puternică de neliniște în prezența oamenilor și dificultăți în a vorbi cu ei;
• Foarte conştient de sine în fața altor oameni și îngrijorare puternică de a nu se simţi umilit, jenat, respins sau cu teama de a nu-i ofensa pe ceilalți;
• Frică puternică la ideea că alți oameni îl vor judeca;
• Se îngrijorează cu zile sau săptămâni înainte de un eveniment în care vor fi alți oameni;
• Se fereşte de locurile populate;
• Are dificultăți în a-şi face prieteni și a menţine relaţiile;
• Se înroşeşte, transpira şi tremură în jurul altor persoane;
• Senzaţie de greaţă sau disconfort stomacal când sunt alte persoane în apropiere.

Tulburare de anxietate generalizată

Persoanele cu tulburare de anxietate generalizată se confruntă cu axietatea excesivă și simptomele acesteia pe o perioadă de luni de zile.

Simptomele de tulburare de anxietate generalizată

• Neliniște sau frică puternică;
• Oboseşte repede;
• Dificultăţi de concentrare, senzaţia de a avea mintea goală
• Iritabilitate;
• Tensiune musculară;
• Dificultatea de a gestiona îngrijorarea;
• Problemele de somn (dificultate de adormire sau insomnie, somn neliniștit şi nesatisfăcător).

Factori de risc

Cercetătorii au constatat că factorii genetici și de mediu, frecvent în interacțiune unul cu celălalt reprezintă factori de risc pentru tulburările de anxietate.

Factorii specifici includ:

• Timiditatea sau un comportament inhibat în copilărie;
• Femeile sunt mai predispuse la stări de anxietate;
• Situaţie economică precară;
• Divorţul sau văduvia;
• Expunerea la evenimentele de viață stresante în copilărie sau ca adult;
• Tulburări de anxietate la rudele biologice apropiate;
• Istorie de tulburări mintale a părinţilor;
• Niveluri crescute ale cortizolului în salivă după-amiază.

Tratamente și terapii

Anxietatea este în general tratată cu psihoterapie, tratament medicamentos sau o combinaţie între cele două.
Psihoterapia abordează răspunsul emoțional pe care persoana îl are în raport cu aceste situaţii şi ajuta persoana să identifice modelele de gândire şi comportamentele ce stau la baza anxietăţii sale. Psihoterapia considerată cea mai eficientă în astfel de cazuri este psihoterapia cognitiv-comportamentală (CBT).

Aceasta cuprinde două componente specifice ale CBT utilizate pentru tratarea axietății:

• Terapia cognitivă;
• Terapia de expunere.

Terapia cognitivă se axează pe identificarea, provocarea și apoi neutralizarea gândurilor nefolositoare care stau la baza tulburărilor de anxietate iar terapia de expunere se concentrează pe confruntarea cu temerile care stau la baza unei tulburări de anxietate pentru a ajuta oamenii să se angajeze în activități pe care le-au evitat.